Scurt istoric al perucii
Inca din antichitate, parul a reprezentat, prin felul in care era purtat, un mod de identificare a statutului social. Peruca a fost inventata in antichitate, in zone precum Egipt, Persia sau Sumer. Pana sa devina un accesoriu pentru infrumusetare, peruca a fost folosita mai intai pentru motive medicale sau pentru ceremonii si pentru a reflecta statulul social.
In Egiptul Antic, sa porti peruca era un lucru obisnuit. Stilul, calitatea si decoratiile erau diferite, in functie de statutul social. Aristocratia purta peruci din par uman, care erau cele mai scumpe, iar oamenii de rand purtau peruci de calitate proasta, facute din par de animale sau din fibre vegetale.
La fel ca si grecii si egiptenii, romanii foloseau perucile pentru a ascunde chelia, pentru a se proteja de soare sau de paraziti sau pentru a scoate in evidenta statutul social. Dupa crestinarea Romei, perucile au inceput sa devina un tabu, biserica considerandu-le un pacat.
Perucile barbatesti, pentru prima oara din antichitate, reincep sa fie la moda in timpul regelui francez Ludovic al XIII-lea. Acesta a fost lovit prematur de chelie si, pentru a ascunde acest fapt, a ordonat realizarea unor peruci sofisticate.
Perucile barbatilor erau presarate cu pudra alba, iar pentru cele purtate de femei se folosea pudra roz, violet sau galbena. Perucile aveau o importanta deosebita in acea perioada, ajungand chiar sa fie lasate prin testament urmasilor.
In zilele noastre, perucile sunt folosite pentru infrumusetare, pentru a ascunde o afectiune medicala sau genetica, asociata cu caderea parului, sau pentru deghizare, in cinematografie, teatru, etc.
In functie de parul din care sunt fabricate, exista doua tipuri de peruci: peruci din par natural (remy sau non-remy) si peruci din par sintetic.
Afla mai multe detalii aici: http://www.perfect-beauty.ro/fashion/de-la-cleopatra-la-lady-gaga-scurt-istoric-al-perucii.html
